Unele specii sunt mai sensibile la inghet si vor avea de suferit pierderi. Sunt unele specii mediteraneene, cum este acest smochin de exemplu, sau rodia, care se pot prinde chiar si la noi aici, insa necesita, mai ales in primii ani, protectie importiva inghetului. In cazul smochinului, mugurii floriferi se dezvolta din anul precedent si trebuie protejati pentru ca anul viitor sa intre in vegetatie, iar fructele sa se coaca, ne spune Florin Ples, specialist in decorari de  gradini.

Aceste lucrari de protectie a plantelor necesita un inventar minim de ustensile.

Avem nevoie de materiale organice, cum ar fi coceni sau stuf pentru a le inveli, dar putem folosi si materiale textile pe care le vom inveli cu folie, pentru ca apa sa nu se imbibe in el.

Si trecem la treaba. Am ales trei plante diferite, fiecare cu o anumita sensibilitate pe durata iernii. Smochinul are nevoie de doi tutori care il incadreaza, pe care se va infasura materialul protector. adica o fasie de geotextil. Pentru a combate eventuali musafiri nedoriti, care ar putea trage la caldura, punem si cateva plicuri cu otrava de soareci si sobolani. Odata materialul infasurat pe tutori, il legam cu o sfoara si tragem o folie care sa nu permita infiltrarea apei. Important este ca in partea de sus planta sa poata respira.

Operatia este reluata si in cazul unei plante de rodie. Fiind mai inalta si mai bogata, ea trebuie adunata si legata inainte de a o infasura in geotextil. In rest, nu uitam de otrava care sa tina departe rozatoarele si executam aceeasi pasi.

In fine, rododendronul este o planta vesnic verde care se poate adapta si in gradinile noastre, cu conditia sa o protejam pe timpul iernii, mai ales in primii ani de viata. Dispunerea plantei ne obliga sa facem un patrat din pari, pe care vine fixat materialul de protectie. Fiind o planta cu frunze, contactul cu soarele nu trebuie intrerupt, pentru a nu afecta procesele de fotosinteza.

Incepem sa protejam plantele din momentul in care incep temperaturile cu minus. Nu trebuie sa protejam plantele prea repede, pentru ca in cazul unor temperaturi mai mari, ele vor incepe sa vegeteze si la primul frig mai puternic vor ingheta. Aceasta protectie o pastram pana in primavara, cand incep temperaturile devin predominant pozitive, desfacem aceste protectii.

Acest tip de protectie se aplica in cazul plantelor exotice, mediteraneene, nu si in cazul unor plante autohtone, obisnuite cu ingheturile de iarna, pentru care vom aplica o tehnica mai putin sofisticata de protejare.

Pentru trandafiri este suficienta o musuroire, doar in cazul acestor plante exotice, care sunt mai inalte, trebuie sa urcam putin mai sus, pentru a le proteja.

Aceste lucrari de protectie a plantelor isi vor arata efectele in primavara, cand plantele vor reporni in vegetatie si cand mugurii florali pe care i-am protejat din toamna, ne vor bucura cu fructe exotice, chiar in gradina din fata casei.

Gazul metan reprezinta o solutie de incalzire adoptata de foarte multi propietari de case sau apartamente. Avantajele folosirii unei centrale pe gaz sunt multiple.

In primul rand, este vorba de comoditate. Nu aveti nevoie de spatiu de depozitare, nu trebuie sa va faceti probleme legate de reincarcarea cazanului, gazul metan isi face treaba in liniste, fara sa aiba decat rareori nevoie de interventia dvs.

Setarea centralei pe gaz nu este decat o joaca de copii. Alegeti temperatura agentului termic din instalatie si lasati centrala sa isi faca treaba. Daca aveti incalzire in pardoseala, puteti seta o temperatura mai mica a agentului termic, de 40 de grade. Asta inseamna si consum mai mic, iar efectul incalzirii in pardoseala este chiar placut. Daca in schimb aveti calorifere, va trebui sa alegeti temperaturi de minim 70 de grade ale agentului termic.

Fiind complet automatizat, sistemul de incalzire pe gaz metan poate fi dotat cu un termostat de ambient cu care puteti seta temperatura dorita in casa.  In momentul in care senzorul termostatului va sesiza ca s-a ajuns la temperatura setata, indiferent ca e vorba de 21 sau 25 de grade, centrala este automat oprita. Puteti seta de oriunde din casa temperatura ambientului, comod, fara sa trebuiasca sa va deplasati.

Si asta se poate intampla chiar si din pat, din podul casei sau oriunde v-ati afla.

In cazul in care optati pentru un astfel de senzor, este bine sa setati o temperatura minima pentru dvs. si sa lasati termostatul in cea mai rece incapere a casei. Veti fi siguri astfel ca mediul ambiant va fi chiar mai placut in celelalte incaperi.

Un calcul facut pentru aceasta casa de 200 de mp utili arata ca incalzirea costa pe iarna cca. 750 de euro pentru cele sase luni din sezonul rece. Asta in conditiile in care pretul gazelor naturale a cam fost tinut sub control. Pretul gazului metan ar putea insa constitui un motiv de ingrijorare pentru adeptii acestui sistem de incalzire.

Deocamdata platim cel mai mic pret al gazului metan din UE, dupa cum arata statisticile. Vestile nu sunt insa imbucuratoare, pentru ca se vorbeste de o scumpire treptata a pretului gazului metan pana in 2015. Pana atunci insa, vorba acea, om trai si om vedea.

1. De ce ai nevoie pentru a face tuica de prune

Pai, bineinteles de prune… dar fermentate in butoi timp de cateva luni, pana cand simti, daca iti bagi nasul in recipient, niste intepaturi dulci care iti amortesc simtul olfactiv cateva minute. Atunci e momentul sa apelezi la un palincar cu cazan profesionist, sau, caz mai fericit cum a fost al nostru, ai pe cineva in familie care te poate ajuta. Serchezetul, cum zic bihorenii la “instalatie”, nu e prea complicat. Un cazan cu racitor, niste butoaie, apa din belsug, recipiente, alcoolmetru si lemne de foc. Aaa, si inca ceva. Rabdare monser, rabdare…

2. Ce este cazanul de palinca

Instalatia are doua parti. Una in care lichidul este incalzit, iar alta in care este racit. In partea din dreapta, in caldarea aceea tuguiata de deasupra focului, vor intra prunele fermentate si lichidul care le insoteste. Focul de dedesubt va face sa fiarba aceasta compozitie din care iese alcoolul in stare gazoasa. Acesta este transferat printr-un tub intr-un racitor, unde se condenseaza si se transforma din nou in lichid. Practic bagi o potiune fara valoare si scoti alcool. Nu-i asa ca e fascinant?

3. Etapele fierberii

In aceasta postare vom vorbi despre reteta ardeleneasca de palinca. Ceea ce inseamna doua fierberi, nu una, cum se face in fostul regat. Asa palinca iese mult mai tare, face margele cand scuturi paharul, dar cantitatea este mai mica.

Prunele intra prima data in caldarea care are foc sub ea. In caldare se invarte constant, fie manual, fie printr-un motoras, pentru ca sa nu se prinda compozitia de fundul cazanului. Focul trebuie sa fie molcom, ca si cand ai face gem de prune. Cand alcoolul incepe sa se evapore, el se condenseaza in racitor si iese votca, cea care picura usor in aceasta imagine.

Proba de foc, la propriu, pentru a vedea cand nu mai are rost sa fierbi borhotul de prune, se face prin stropirea cu votca a  comanacului (adica a caciulii tuguiate a cazanului) si apoi aprinderea de la chibrit. Daca este foc, inseamna ca alcoolul inca e prezent in votca si se poate continua. Daca nu, focul este oprit, si se baga urmatoarea caldare de borhot.

Cand s-a terminat cu prunele, se face masurarea in grade a votcii care s-a adunat. In cazul nostru, votca a avut 28 de grade si am trecut la tura a doua de fiertura, pentru a obtine palinca.

Procesul este practic identic, doar ca acum nu mai punem borhot in cazan, ci votca. Alcoolul parcurge acelasi traseu si, in final, obtinem pretioasa palinca de prune. Aceasta este din nou masurata sa aiba 52 de grade, la nevoie se adauga si apa, si gata!

4. Final fericit

Dupa prima experienta nemijlocita de facut palinca pot sa spun ca principala calitate de care ai nevoie este rabdarea. Noi am petrecut 16 ore pentru a obtine 30 de litri de palinca, dar pana la urma a meritat. Iar masa de dupa un pahar de tuica are alt gust…

Toata stirea o puteti citi pe hotnews.ro.

Iata-ma la primul post pe acest blog care sper sa adune cat mai multi pasionati de dat cu ciocanul peste degete(sau mai bine nu, ca doare mai rau ca-n desene…). Ideea blogului a venit dintr-o necesitate: cei care urmaresc emisiunea de constructii si amenajari “Totul despre casa” de la Antena 1 Oradea nu reusesc intotdeauna sa isi noteze datele de contact ale firmelor care apar acolo. Asa ca acum pot afla catinel, fara graba, despre cine e vorba in materialele cu pricina.

Inca din start precizez ca nu sunt un specialist in domeniu si nu am deloc pretentia aceasta. Sunt mai degraba un observator al fenomenului, atat din exteriorul cat si din interiorul sau(am construit si eu macar un castel din nisip la viata mea…:)) Avantajul acestei situatii este insa ca voi pune multe dintre intrebarile necunoscatorului, adica ale celui care sta acasa si vrea sa inteleaga tehnologia sau produsul.

Cam atat ar fi de spus, sper sa fiti alaturi de noi in acest demers si sa veniti cu sugestii si idei pentru ca avem mare nevoie de ele.